„Casa părintească –
sursă de
cunoaştere a regulilor de comportament”
A elaborat: Pîslaru Aliona
1.
Casa
părintească e locul în care ai simţit cum îţi rămîn hainele mici, e locul în
care oamenii te cunosc întotdeauna după numele mic.
2. E locul
în care ai cunoscut prima dată lumea, locul în care ai făcut primii paşi şi ai
rostit primele cuvinte, în care ai rîs din toată inima şi în care
lacrimile ţi-au fost şterse, înainte de
a se usca pe obraji.
3.
E locul în care am învăţat să facem
primele lucruri , e locul în care am învăţat să deosebim binele de rău , locul
în care am fost hrăniţi şi îngrijiţi, în care am cunoscut dragostea şi binecuvîntarea
părintească, căldura şi prietenia, liniştea şi siguranţa de care fiecare copil
are nevoie să crească şi să se dezvolte.
4.
E locul în care a început istoria fiecăruia
dintre noi. E începutul şi ... întotdeauna început înseamnă speranţă, înseamnă
şansă , înseamnă posibilităţi, înseamnă răsadniţă - locul în care orice sămînţă
creşte...
5.
Ea e echilibrul de care ai nevoie la
pornirea în viaţă , e înţelepciune, e reperul la care faci referinţă atunci
cînd şcoala şi munca, şi noile prietenii îţi deschid alte orizonturi ale cunoaşterii.
6. Casa părintească este
sfîntă, ca şi ochii mamei, sfîntă între sfinţi.
7. Casa părintească – leagăn
al copilăriei. Ea a fost şi rămîne prima şcoală, care se numeşte atît de simplu
şi cuprinzător – „cei şapte ani de acasă”.
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la
educaţia pe care copilul o primeşte de la părinţi, la formarea personalităţii
şi comportamentului copilului până merge la şcoală. Când spunem că un copil are
cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să
spună mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui şi cu
adulţii.
Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de acasă.
Poezia “Am aflat cuvîntil
magic”
Am aflat cuvîntil magic,
E cuvîntul mulţumesc.
Îl rostesc pornind din
suflet
Şi-am ajuns să-l îndrăgesc.
Cînd te văd spun bună ziua,
Iar cînd plec, la revedere,
Cînd vorbeşti eu nu-ţi tai
vorba,
Dacă dormi, păstrez tăcere.
Nu te fac s-aştepţi vreodată
Şi mă port frumos la masă,
Respectăm pe toată lumea,
Avem şapte ani de-acasă.
|
Poezia “Cei sapte ani de-acasa”
de Aurora Luchian
Daca esti
cuviincioasa
Si te porti frumos mereu, Ca ai sapte ani de-acasa, Sa-si dea seama, nu e greu. De ajuti un batranel Ca sa isi duca o plasa, Sau pe un pusti mititel, Ai cei sapte ani de-acasa. Sa fii fetita cuminte, Linistita, serioasa, Toti vor spune, ia aminte: "Are sapte ani de-acasa!" Iar atunci cand tu saluti Si te-nclini politicoasa, Vor spune multi cunoscuti: "E cu sapte ani de-acasa!" Si la scoala, negresit, Tu sa fii sarguincioasa, Sa-nveti ce n-ai reusit, In cei sapte ani de-acasa! |
Respectarea acestor
reguli de comportament în societate, menţine echilibrul social. Cu toate
acestea, în comunitate există mai multe
categorii de oameni: oameni care respectă cu stricteţe codul bunelor maniere, oameni care cunosc codul de conduită dar nu
îl respectă din diverse motive, precum şi oameni care sunt lipsiţi de maniere, fiindcă trăiesc
într-un cadru nefavorabil dobândirii unei
educaţii alese.
A
învăţa manierele înseamnă, a învăţa să fii frumos pe dinăuntru.
Anexa 2
Testul “ Cît de bine cunoşti bunele maniere”
1. Ce spui cînd faci cunoştinţă cu cineva?
a.
Încîntat să vă cunosc;
b.
Îmi pare bine;
c. Îmi pare bine să vă cunosc.
2. Înainte de masă:
- Doar o persoană trebuie să spună “poftă
bună”;
- Nimeni nu trebuie să spună “poftă
bună”;
c.
Trebuie să le urăm celorlalţi “poftă bună”.
3. La masă este permis:
a.
Să te joci cu cîinele;
b.
Să te ridici pentru a merge la toaletă;
c.
Să rupi pîinea cu mîinile.
4. Care este forma corectă:
-
O, să mă scuzi puţin;
-
Mă scuzaţi;
c.
Scuză-mă.
5. Cînd
mergi la cineva în vizită:
a. Rogi să fii servit cu ceva;
-
Te aşezi la masă şi începi a
mînca;
- Serveşti ceva numai cînd ţi se propune.
Notă: Dacă ai marcat toate răspunsurile cu litera
c, eşti un copil cu bune maniere;
Dacă ai
1-2 răspunsuri şi cu litera b, trebuie să-ţi cizelezi manierele;
Dacă la
majoritatea răspunsurilor ai marcat literele a şi b, trebuie să-ţi schimbi
comportamentul.
Sunt copii bine crescuţi, care ştiu să se poarte şi să vorbească frumos,
în preajma cărora este o plăcere să te afli.
Cei care nu şi-au
însuşit de mici un comportament adecvat vîrstei, vor fi respinşi de colegi, vor deveni răi şi se
vor afla în permanent conflict cu cei din jurul lor.
Pentru a nu face parte
dintre aceştia, învăţăm să ne purtăm civilizat, fapt ce reprezintă o carte de
vizită cu care vom deschide mai uşor uşile bunăvoinţei celorlalţi.
Fii
corect, sincer, curat Fii prieten cu dreptatea
Şi
ai doar de cîştigat! Şi cu punctualitatea!
Dacă
eşti mereu cinstit, Zilnic ordonat de-i fi
Visul ţi l-ai împlinit! Vei
avea doar bucurii
Ochii să-i deschizi mai bine Toleranţa, dărnicia,
La
cei buni de lîngă tine!
Îţi arată omenia!
Spune
simplu ce gîndeşti, Tînăr
sau bătrîn de este,
Pe
nimeni să nu jigneşti!
Omul, la fel preţuieşte!
Trei expresii te-nsoţesc: Ţine minte: politeţea
„Te rog!”, „Scuze!”,
„Mulţumesc!” Îţi va alunga tristeţea!
1.
Casa părintească e locul în care ai simţit
cum îţi rămîn hainele mici, e locul în care oamenii te cunosc întotdeauna după
numele mic.
2.
E locul în care ai cunoscut prima dată
lumea, locul în care ai făcut primii paşi şi ai rostit primele cuvinte, în care
ai rîs din toată inima şi în care lacrimile
ţi-au fost şterse, înainte de a se usca pe obraji.
3.
E locul în care am învăţat să facem primele
lucruri , e locul în care am învăţat să deosebim binele de rău , locul în care
am fost hrăniţi şi îngrijiţi, în care am cunoscut dragostea şi binecuvîntarea
părintească, căldura şi prietenia, liniştea şi siguranţa de care fiecare copil
are nevoie să crească şi să se dezvolte.
4.
E locul în care a început istoria
fiecăruia dintre noi.
E începutul şi ... întotdeauna
început înseamnă speranţă, înseamnă şansă , înseamnă posibilităţi, înseamnă
răsadniţă - locul în care orice sămînţă creşte...
5. Ea e echilibrul de care ai nevoie la pornirea în viaţă , e înţelepciune, e reperul la care faci referinţă atunci cînd şcoala şi munca, şi noile prietenii îţi deschid alte orizonturi ale cunoaşterii.
5. Ea e echilibrul de care ai nevoie la pornirea în viaţă , e înţelepciune, e reperul la care faci referinţă atunci cînd şcoala şi munca, şi noile prietenii îţi deschid alte orizonturi ale cunoaşterii.
Cu drag de casa părintească
“Pasăre mai frumoasă ca fumul deasupra casei părinteşti nu s-a văzut!” (Grigore Vieru)
Copilărie... Un singur cuvînt dar
care însumează atîtea sentimente, atîtea emoţii care inevitabil îţi readuc în
minte cel mai sfînt şi protector loc din lume- casa părintească. În acest
cubuşor am văzut lumina zilei, am făcut primii paşi, am rostit, am rostit
primul cuvînt şi desigur , am descoperit cei mai blînzi îngeri- părinţii.
Nicăieri în univers nu te simţi mai important, mai ocrotit şi mai alintat decît
acolo unde neliniştea, ura şi nedreptatea nu au loc- casa părintească. Nimic nu
îţi crează o mai mare satisfacţie decît încrederea şi mîndria că ai un locuşor
divin unde sălăşluiesc la un loc tot binele din lume, toată puritatea şi
candoarea şi tot ce te înalţă spiritual.
E minunat să ai certitudinea că
ai un colţ de rai în care să nu te temi să fii tu însuţi, nu îţi este
frică că nu vei fi înţeles sau susţinut. Măicuţa, tăicuţa, surioara-
cele mai dragi persoane pe care ştiu că nu am cum să le pierd atîta timp cît le
port în suflet, iar sufletul meu nu e altceva decît casa părintească. Cele
mai dulci amintiri, cele mai duioase cîntece, cele mai minunate poveşti, cea
mai gustoasă pîinică şi cea mai pacificatoare atmosferă nu pot fi alungate din
sălaşul părintesc.
Omul e puternic atîta timp cît e
puternic cît e statornic lăcaşul de unde îsi are rădăcinile, e bun atîta timp
cît în lăcaşul său domneşte bunătatea, e curat la chip şi la suflet atîta timp
cît fumul focului din vatra casei alungă răul.
Nimic mai frumos ca fumul deasupra
casei părinteşti nu există, fumul focului veşnic în care se ard temerile tale.
Ştim doar începuturile la tot, dar
nu mai avem nevoie să cunoaştem sfîrşitul. Nu mai contează atîta timp cît ne
putem întoarce la începuturile noastre, iar ele pornesc de la casa părintească.
Totul îşi pierde din valoare şi esenţă în faţa amintirilor legate de cuibul
părintesc, amintiri de neuitat....
Casa părintească nu se uită. Ea este cea mai sfîntă amintire din
copilărie: amintirea primilor noștri pași, amintirea mamei, a
dragostei și grijii sale
nemărginite, amintirea a tot ceea ce a fost mai bun și mai curat în viața noastră. Pășind pragul casei, aruncîndu-ne în cele mai dragi brațe din lume, la pieptul celor care ne-au dat viață, realizăm ce multe goluri în suflet ne aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa cînd răsuflăm ușurați rostind SÎNT ACASĂ!
Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare.
Văzîndu-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind ne învăluie ecoul dulce al copilăriei, dorul de casă și de părinți nu ne lasă nici măcar pentru o clipă… În sufletul nostru
acel ACASĂ rămîne un altar în fața căruia îngenunchem cu ochii în lacrimi de fericire și de durere, de dor și de iubire. Oriunde nu ne-am duce, orice nu am face, casa părintească
va fi mereu în sufletul și gîndurile noastre, în fiecare părticică din noi, dacă nu o rază de
soare .. atunci o umbră după care se ascunde privirea și îmbrățișarea caldă a mamei, poveștile bunicilor, rîsul ca un clinchet de clopoțel al fraților mai mici, mulțimea de jucării prăfuite de timp și uitare, zecile de șotii dosite pe rafturile de amintiri.
Toate astea nu le vom uita niciodată, pentru că casa părintească nu se
uită, nu se vinde, nu se dă cu împrumut … Ea se ține acolo la suflețel cu cele mai senine amintiri: amintirile dulcei noastre copilării .…
Ajungînd la o vîrstă anume, plecăm din casa unde am
trăit,alegînd fiecare drumul său prin viață.Plecăm
pentru a ne îndeplini visele, unele bine gîndite,altele apărute recent.
Idealurile și visele ne
îndpărtează de casa părintească, de ograda în care alergam veseli, de nucul,
care toamna era ”victima” căutătorilor după nuci.Această plecare ne pregătește pentru o viață
plină de responsabilități, succese și eșecuri.Plecînd de lîngă
părinți, ne punem sufletul la încercare, totuți, doar așa vom învăța rostul vieții și vom acumula experiențe.
Cu timpul, personalitatea noastră se va schimba ,vom
uita dulcele sentimet al copilăriei, casa părintescă va fi uitată.Trebuie să
avem grijă de părinții noștri
și să ii mulțumim pentru toate
sacrificiile, deoarece ei ne-au cultivat hărnicia, iubirea către frumos, ne-au
cuprins cu multă căldură și ne-au dat sfaturi
bune cu ajutorul cărora ne ghidăm o viață-ntreagă. Părinții
mereu vor avea un loc aparte în inima noastră,Casa în care am copilărit,
acel ”regat misterios” , ne va duce dorul, de fiecare dată cînd ne vom întoarec
la ea, amintirile vor da buzna și un strop de
lacrimă v-a cădea pe orazul roșu și un zîmbet va apărea pe față.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu